Highslide for Wordpress Plugin

„Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini”

de

Atunci când Mântuitorul spune că „secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini”, adaugă îndată şi îndemnul: „rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său” (Luca 10:2).

Privind în jur, constatăm adesea că acolo unde par a fi mulţi „lucrători”, ei nu s-au adunat neapărat pentru că cineva s-ar fi rugat cu stăruință Domnului, nici pentru că ar fi prea mult de secerat, ci pentru că se pot înfrupta mult şi bine din roadele secerișului, “fiecare în rândul cetei sale”, deşi roade nu le aparţin, ci sunt proprietatea exclusivă a „Domnului secerişului”.

Ca lucrător în câmpul lui Dumnezeu, ţi se permite să te împărtăşeşti din roadele muncii tale, dar nu să furi cu sacul, ca apoi să vinzi la negru cele ce aparţin Stăpânului, ci „fiecare să fie găsit credincios în ceea ce i s-a încredinţat” (cf. 1 Cor. 4:2).

Mărturisesc şi eu, cu durere, că nu mă rog cât ar trebui ca Domnul să trimită şi în lanul portughez lucrători credincioşi şi statornici, deşi „secerişul este mult”. Dar chiar şi atunci când Domnul trimite, e nevoie şi de voinţa omului — de dorinţa sinceră de a lucra în via Sa, fără trufie şi fără lăcomie. Fiecare să se bucure de „dinarul” său, fără a pândi câştigul altuia şi fără a fura „via pe care a sădit-o Dreapta Sa” (cf. Ps. 79:16); căci adevăratul lucrător nu caută profitul, ci binecuvântarea şi mântuirea. Oricine fuge după răsplată în lumea aceasta, o va pierde în cealaltă!

În legătură cu aceasta nu pot să nu amintesc de două citate patristice elocvente:

  • „Nu este mai mare pagubă în Biserică decât atunci când cei chemați să lucreze pentru sufletele altora lucrează pentru pântecele lor. Căci atunci harul se îndepărtează, iar lucrarea devine pricină de osândă, nu de răsplată” (Ioan Gură de Aur, Omilia 32 la Matei).
  • „Sunt unii care, deşi par a păstori turma, o fac nu pentru Domnul, ci pentru sine; aceştia nu iubesc oile, ci laptele şi lâna lor” (Sf. Grigore Dialogul, Regula pastorală 1:8).

Doamne, miluieşte-ne şi trimite lucrători curaţi, smeriţi şi credincioşi în via Ta cea sfântă!

Views: 215

DOUĂ RUGĂCIUNI ARHIEREŞTI UITATE

de

Vechile manuscrise greceşti păstrează, pe lângă rugăciunile de hirotesie în treptele de citeţ-psalt şi ipodiacon, alte două rugăciuni de binecuvântare: una pentru lumânărar sau paraclisier (προχείρισις λαμπαδηφόρου / παρακλησιᾶρης), iar cealaltă pentru diverse slujiri bisericeşti, precum curăţenia, coacerea prescurilor, îngrijirea lumânărilor, tragerea clopotelor şi altele asemenea.

Manuscrisele nu oferă indicaţii precise cu privire la timpul şi locul săvârşirii acestor rugăciuni; de aceea, socotesc potrivit ca acestea să rămână la aprecierea şi iconomia ierarhului, în funcţie de rânduiala locală şi de contextul pastoral.

Aceste binecuvântări nu introduc pe cel ce le primeşte în tagma clerului inferior, ci reprezintă doar o consacrare a unei slujiri bisericeşti auxiliare. Prin urmare, cei care primesc această binecuvântare, dacă nu sunt rasofori sau monahi, nu vor purta dulamă (reverendă); iar paraclisierii se vor îmbrăca numai cu stihar, fără orar.

În tradiţia canonică bizantină, doar ipodiaconii hirotesiţi au dreptul de a purta stiharul cu orar aşezat cruciş, iar pe dedesubt dulamă. Această hirotesie însă se poate face numai după împlinirea vârstei de 21 de ani, iar căsătoria ulterioară nu mai este îngăduită, după cum rânduieşte dreptul bisericesc.

Rezultă de aici că toţi băieţii şi tinerii care ajută preotul la altar sau îl asistă pe episcop în slujirea liturgică, dar nu sunt hirotesiţi şi nici căsătoriţi, nu trebuie numiţi „ipodiaconi”, ci slujitori bisericeşti sau paraclisieri, purtând doar stihar, fără dulamă şi fără orar.

Iată, aşadar, traducerea românească (uşor adaptată) a acestor două rugăciuni arhiereşti de binecuvântare, care, din câte am înţeles, se regăsesc şi în ediţia din 2025 a Arhieraticonului românesc.

Citește mai mult

Views: 260

Binecuvântarea arhierească: cu o mână sau două?

de

Am primit o întrebare legată de slujirea episcopală și am hotărât să răspund public, pentru că ar putea fi de folos și altor frați episcopi din BOR, de unde a și venit întrebarea.

Întrebare: La epicleză, când se face a treia binecuvântare peste Sf. Disc și Sf. Potir deodată, episcopul binecuvântează doar cu mâna dreaptă, ca la primele două, sau cu ambele mâini?

Răspuns: Acest detaliu nu este precizat în Diataxa slujbei patriarhale redactată de diaconul Dimitrie Ghemistos în 1386, cel mai vechi text patriarhal care ar putea constitui un reper, dar nici în Arhieraticoanele ulterioare. Prin urmare, răspunsul trebuie formulat prin metoda liturgicii comparate.

Citește mai mult

Views: 668

Iarăşi despre Prohodul Maicii Domnului

de

 


Când vorbim de manuscrise liturgice (cum de altfel şi de oricare alte izvoare literare, inclusiv profane), trebuie să avem în vedere mai multe etape de cercetare, care rareori pot fi făcute de aceleași persoane şi dintr-o dată. Iată principalele etape:

  • Se stabileşte ce fel de text am descoperit, dacă este integral sau parţial şi dacă este autentic ori fals. Aceasta presupune competențe din mai multe discipline științifice (filologie, paleografie etc.).
  • Pe baza unor informații interne şi externe, precum şi a stilului de scriere, se stabilește perioada şi locul scrierii. Dacă acest lucru nu este evident, se fac analize fizico-chimice ale suportului de scriere şi a cernelii. Dar asta nu e tot şi abia în acest moment intervine liturgica…
  • Se stabileşte dacă manuscrisul reflectă un text aflat în uz la acea vreme sau redă o tradiţie mai veche, ieşită total sau parţial din uz. Avem o mulţime de exemple de acest gen, când anumite mss erau copiate ulterior doar pentru colecţie (bibliotecă), fără a fi folosite efectiv.
  • Se identifică eventualele surse ale documentului şi conexiuni directe sau indirecte cu alte texte similare. Este important de stabilit aria de răspândire a unui text, pentru a înţelege uzanța şi receptarea lui.
  • O etapă foarte importantă şi deloc simplă, care se realizează prin metoda „liturgicii comparate”, este interpretarea informațiilor obținute în etapele anterioare, dar mai ales – concluziile (inclusiv practice) pe care le facem ca urmare a acestor interpretări.

În legătură cu acestea pot să vă aduc o mulțime de exemple în care putem observa că aflarea unui manuscris liturgic sau muzical vechi poate însemna foarte mult, dar şi aproape nimic.

Iată un exemplu concret: faptul că există un ms muzical cu Prohodul Maicii Domnului (EBE 2458, sec. XIV – vezi imaginea de mai sus), nu înseamnă că acesta era cântat undeva în parohii sau mănăstiri. Din contra, toate tipicurile vechi, inclusiv primul Tipic al Mănăstirii Sf. Sava tipărit în greceşte (Venezia, 1545/1546), ediţiile slavoneşti din sec. XVII, ediţia românească a mitropolitului Veniamin Costache (Iaşi, 1816) şi ediţiile tipicurilor „catedrale” greceşti din sec. XIX – niciunul nu prevede cântarea Prohodului Maicii Domnului şi nici măcar nu amintesc de el.

Citește mai mult

Views: 1371

Episcop Petru Pruteanu – Liturghia baptismală bizantină: istorie, teologie și implicații pastorale

de

După ani de muncă, cu ajutorul lui Dumnezeu, cartea mea despre Botez a ajuns la tipar și este deja disponibilă în librăriile din România, iar în curând și pe Amazon. O puteţi comanda pe saitul editurii Theosis sau pe cel al Librăriei Sophia. Preţul de vânzare – 78 RONi (cartonată).

Comandând chiar acum 2 cărți şi atingând o valoare de peste 150 de RONi, beneficiați de livrare gratuită în România. Astfel, veți putea face un cadou preotului/duhovnicului vostru sau unui student teolog, care poate nu-și permite să o cumpere, deși prețul l-am pus minimum posibil.

După cum veți putea vedea, este vorba de o lucrare cu peste 400 de pagini, peste 1000 de note de subsol și peste 650 de titluri la Bibliografie. Aici puteţi studia cuprinsul cărţii şi citi prefaţa, în care explic inclusiv sensul expresiei „liturghia baptismală”.

Citește mai mult

Views: 397

Monahul Damaschin Aghioritul – PHILIA: PRIETENIA CARE ȚINE BISERICA

de

Monastero di Bose - Rule and prior

„Cei despărțiți cu trupurile, dar uniți cu duhul” – așa îi cântă Biserica pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, în slujba sărbătorii lor. Două vieți, două chemări, două feluri de a sluji Aceluiași Hristos – dar o singură pomenire, o singură cinstire, un singur post. Și aceasta nu dintr-o convenție istorică, ci dintr-o recunoaștere tainică a legăturii duhovnicești care i-a unit dincolo de diferențele firești. Căci dacă ne-am uita doar în paginile Scripturii, i-am găsi rareori împreună și niciodată în gesturi de familiaritate. Dimpotrivă, puținele întâlniri pe care le avem sunt fie tensionate, fie seci. Și totuși, Biserica îi așază în aceeași icoană, le aduce laude într-un singur glas, le păstrează pomenirea la aceeași dată.

În dimineața sărbătorii, Evanghelia Utreniei ne aduce înainte o altă pereche: Petru și Ioan. Pe lacul Tiberiadei, în zorii unei pescuiri minunate, cei doi stau împreună în aceeași corabie. Și acolo se întâmplă ceva straniu: Hristos, Care li Se arătase din nou, nu este recunoscut de Petru, deși trăise aceeași minune și la începutul chemării sale. De data aceasta, nu el spune „Domnul este!”, ci Ioan. Și doar atunci, Petru înțelege și sare în apă, grăbindu-se spre Țărmul Învierii.

Această tăcere a lui Petru și această recunoaștere fulgerătoare a lui Ioan deschid o întrebare tulburătoare: De ce Petru nu L-a recunoscut? Ce a pierdut înăuntrul său, și ce avea Ioan de a putut vedea? De aici pornește firul acestei reflecții: dintr-o întrebare simplă, dar dureroasă – pentru Petru, pentru Biserică, pentru noi.

Vom cerceta răspunsul în textul grecesc al Evangheliei, în cele patru chipuri ale iubirii din lumea veche și în prietenia duhovnicească – φιλία (philía) –, care nu poate fi poruncită, dar fără de care nici Biserica nu stă în picioare, și nici inima nu-și mai găsește țărmul…

Citește mai mult

Views: 174

Monahul Damaschin Aghioritul – CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ vs CUNOAŞTEREA DUHOVNICEASCĂ

de

„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8)

Între marile frământări ale lumii contemporane se află și tensiunea – adesea tăcută, alteori declarată – dintre cunoașterea științifică și cunoașterea duhovnicească. Într-un univers în care rațiunea este adesea proclamată ca singura instanță validă a adevărului, iar știința ca singura cale legitimă spre realitate, se cuvine să ne întrebăm: există o altă formă de cunoaștere, mai adâncă, care nu se opune rațiunii, dar o depășește? Și dacă da, care este locul ei în viața omului, în viața Bisericii, în destinul cunoașterii?

Conștiința eclezială și duhul lumesc, prefigurate într-un episod biblic

Citește mai mult

Views: 80

Episcopul Petru – Felicitare la Învierea Domnului: 2025

de

„Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând…”

Ziua Învierii este temelia mântuirii noastre și icoana veacului ce va să fie — lumină din lumină, nădejde din nădejde, viață din Viață.

Hristos, Păstorul Cel Bun, a biruit moartea și a luminat lumea cu lumina vieții celei veșnice — iar celor ce Îi slujesc cu credință, le este întărire și cunună.

Ziua aceasta, „pe care a făcut-o Domnul”, este începutul unei lumi noi, în care moartea s-a surpat, iar viața a biruit, deschizându-ni-se nouă cărarea Împărăției. Să prăznuim cu inimă curată, cu suflet luminat și cu nădejde neclintită în Cel ce „S-a făcut pârgă celor adormiți”.

Întru lumina neînserată a Învierii, vă adresez urarea de binecuvântare, pace și bucurie întru Domnul Cel Răstignit și Înviat.

Fie ca această lumină pascală să vă însoțească pașii, să vă întărească în slujire și să vă aducă roade bogate în Hristos.

Citește mai mult

Views: 13

„Iară şi iară” despre orele slujbelor din Săptămâna Sfintelor Pătimiri

de

 

Conform Tipicului şi indicațiilor din Triod, Vecernia cu Liturghia din Joia Mare ar trebui să se săvârșească la Ceasul al 8-lea din zi (aproximativ: 14-15h), având o durată de 2h-2,5h. Dacă, după „Rugăciunea Amvonului” se face şi „rânduiala spălării picioarelor”, slujba se termină pe la 17-18h, când frații merg la masă şi mănâncă bucate fierte, cu dezlegare la untdelemn şi vin (întrucât urmează o slujbă lungă şi două zile de ajunare).

După cină (singura masă din zi), fraţii citesc la chilie (nu în biserică!) Pavecerniţa Mică cu Tricântarea Sf. Andrei Cretanul (deşi nu-i clar de unde, într-o obște mare, fiecare monah ar fi putut avea cartea Triodului cu acest Canon şi cum l-ar putea cânta fiecare la chilie).

După doar două ore de odihnă, în jurul orei 21:00 („ceasul 2 din noapte”) – se începe Privegherea ([b]denia) Sfintelor Pătimiri cu citirea celor 12 Evanghelii, care se încheie după miezul nopții. Vineri dimineaţa, pe la 7-8h („ceasul 2 din zi”), se citesc Ceasurile Împărăteşti.

Citește mai mult

Views: 26